Dacă ai fi aici

Dacă ai fi încă aici, n—aș fi avut căderea aceea nervoasă în ziua în care am primit telefonul. N-aș fi știut cum ar fi să fost să trec dintr-o cameră în alta, stafie, să-mi frâng mâinile și să-mi scutur iar și iar capul, spunându-mi că nu e real, că trebuie să fi existat o greșeală, că așa ceva nu poate fi real.

Dacă ai fi încă aici, n-aș avea aceste amintiri îngrozitoare care mă trezesc panicată în miez de noapte. N-aș avea chipul mamei desfigurat de lacrimi întipărit undeva dincolo de retină și nu mi-ar fi atât de frică ori de câte ori aud sunând telefonul.

Dacă ai fi încă aici, nu aș avea atâtea mărci ale prezenței tale împrăștiate în camera mea. Nu aș avea poza ta de liceu ascunsă în portofelul meu. Nu aș avea atât de multe fotografii cu tine pe raftul etajerei sau în telefon sau pe email și n-aș dormi cu cămașa ta din flanelă pe mine în fiecare noapte.

Dacă ai fi încă aici, aș fi cheltuit bani deziua ta de naștere luându-ți cadouri drăguțe, în loc de un aranjament floral în formă de inimă pe care scrie “Mereu în inima mea”. Dacă ai fi încă aici, te-aș fi prezentat prietenilor mei în loc să le vorbesc doar despre tine. Dacă ai fi încă aici, aș putea să îți pronunț numele fără riscul de a izbucni în lacrimi.

Dacă ai fi încă aici, aș fi o persoană mult, mult mai bună.

Dacă ai fi încă aici, n-aș fi făcut atât de multe tâmpenii care să mă ajute să uit de tot. Nu mi-aș fi vărsat nervii pe oameni nevinovați. N-aș fi țipat, scrâșnit din dinți și plâns până la epuizare.

Dacă ai fi încă aici, nu aș fi la fel de sceptică, la fel de pesimistă. N-aș împinge oamenii departe de mine de teamă să nu fiu din nou abandonată.

Dacă ai fi încă aici, nu aș pune sub semnul îndoielii religia la fel de mult ca și acum. Nu m-aș teme de moarte. Nu m-aș întreba ce urmează. Nu aș pune la îndoială dacă există ceva dincolo toate acestea, dacă existența umană este în cele din urmă chiar așa lipsită de scop și de sens.

Dacă ai fi încă aici, n-aș fi atât de supărată pe lume. Nu m-aș gândi la ea ca la un loc nedrept. Nu aș urî totul și pe toată lumea la fel de mult cum, fără să vreau, o fac acum.

Dacă ai fi încă aici, nu m-aș aștepta ce-i mai rău  în fiecare situație. Nu aș presupune că durerea și dezamăgirea mă vor urma oriunde m-aș duce. Nu aș avea o mentalitate atât de nesănătoasă și negativistă.

Dacă ai fi încă aici, nu m-aș simți atât de singură. Nu aș crede că nimănui nu-i pasă de mine. Nu aș presupune că nimeni altcineva nu ar putea să înțeleagă prin ce am trecut.

Desigur, dacă ai fi încă aici, mi-ai spune că mă înșel cu privire la tot. Că nu sunt o persoană rea. Că moartea ta m-a ajutat să cresc. Că m-a transformat într-o persoană mai puternică, mai rezistentă, mai determinată. O persoană de care ești mândru. O persoană pe care o iubești și de care ți-e dor și care vrei să nu mai fie atât de dură cu ea însăși tot timpul.

Dar nu este corect, deloc. Nu e corect că am un milion de lucruri de spus, dar nicio modalitate de a ști dacă poți auzi vreunul din ele. Nu va mai fi niciodată o conversație reală. Voi fi doar eu. Si nu-i corect, să știi, nu-i. Dar oricum nimic nu mai pare corect de când ai plecat.

Reclame