Breakdown

M-aţi distrus. Voi m-aţi distrus, sistematic, încă de când aţi luat decizia să concepeţi un copil. Aţi făcut din mine un nimeni, o legumă, o incapabilă, o inutilă. Iubirea voastră nu e iubire, iubirea nu face rău, iubirea nu te face să te simţi vinovat că respiri, că exişti, iubirea nu e reproş repetat pentru orice lucru pe care-l faci pentru celălalt. Nu m-aţi înţeles niciodată şi nici n-o s-o faceţi şi nici nu mai vreau s-o faceţi. Ori de câte ori am avut păreri contrare cu ale voastre, aţi revărsat asupra mea tot oprobiul vostru plin de venin, aţi aruncat noroiul pantofilor voştri pe orice vis aş fi avut, chiar şi pe cele nănăscute le-aţi criticat din faşă, aşa cum m-aţi criticat şi pe mine de când mă ştiu. Nu mai pot. Momentele noastre împreună se sfârşesc în ţipetele voastre dezaprobatoare şi în plânsul ăsta sec cu care mă înec când simt cât de mult v-aţi fi dorit să nu fiu eu copilul vostru. Dacă n-ar fi fost legătura asta de sânge între noi, sunt sigură că nimic nu v-ar fi oprit din a arunca până acum cu pietre în mine, să mă omorâţi ca pe un pui  nevrednic de cioară care vă face pe voi, măreţii albatroşi, mereu de râs. Nu mă vreţi şi mereu am simţit asta, în ochii voştri, în îmbrăţişările voastre, mereu am fost ca niştre stăini jucând rolul unei familii fericite, fără să reuşim să ne cunoaştem cu adevărat unii pe alţii. Nu mai pot. Am ajuns să nu mai suport prezenţa voastră, am ajuns să îmi doresc să nu mai exist dacă a exista înseamnă  durerea asta constantă dată de deplina conştiinţă a faptului că pentru voi n-am să fiu niciodată destul de bună. La naiba cu banii voştri, la naiba cu păstrarea aparenţelor, la naiba cu faptul că ştiţi voi ce-i mai bine pentru mine. La naiba cu tot. Vreau doar să fiu fericită, chiar dacă voi îmi preziceţi de când mă ştiu că n-o să fiu, că sunt incapabilă să fiu. Numiţi-mă nebună, ratată, o ruşine, luaţi-mi tot ce mi-aţi dat vreodată înapoi, vă dau şi dobândă dacă asta vă face să vă simţiţi mai bine, numai lăsaţi-mă în pace, azi şi mâine şi pentru totdeauna. Nu vreau să mai fiu a voastră, nu când voi nu mă acceptaţi aşa cum sunt, nu când voi transformaţi orice urmă de entuziasm în scrum, nu când totul e despre voi, despre cum v-am nenorocit vieţile de când m-aţi adus pe lume şi niciodată despre mine şi despre faptul că, poate, şi voi aţi  nenorocit-o pe a mea.

Nu mai pot, mamă.

Nu mai pot, tată.

Nu

mai

pot.

sorry

Reclame