Nepretenţii

Nu o să îţi cer niciodată nimic din ce ai putea-sau nu ai putea- să-mi oferi. Nu o să îţi cer cuvinte frumoase, nu o să îţi cer promisiuni sau planuri împreună, nu o să îţi cer să-mi dai timpul tău sau atenţia ta sau gândurile tale. Nu o să îţi cer să zâmbeşti când îmi auzi numele sau să te încrunţi, nu o să îţi cer niciun fior de emoţie care să te săgeteze când vei auzi, vreodată, în vreun context, de mine. Nu o să îţi cer să îţi deschizi braţele pentru mine şi să-mi oferi un locuşor cald unde să-mi aşez, hăituită, capul şi sufletul în toate dăţile alea, multe, când fug de mine, din mine. Nu o să îţi cer să ţii la mine, nici ca prietenă, nici ca iubită, nici ca fostă, nu o să îţi cer afecţiunea şi râsul şi luminiţele care ţi se aprind în ochi când chicoteşti. Nu o să îţi cer să mă vrei sau să vrei să faci să-mi fie bine, nu o să îţi cer libertatea ori pasiunea ori să renunţi la ceva  din tot ceea ce eşti sau ai pentru mine. Nu o să îţi cer săruturile sau poveştile  sau să îţi pese  chiar şi preţ de-o bătaie de inimă de existenţa mea uniformizată. Nu o să îţi cer să mi te dai pe tine nici măcar pentru o zi, şi nu pentru că nu te-aş vrea. Te vreau. Dar ştiu că nu eşti făcut să stai, tu, omul care mereu aleargă după himere, aşa că o să te fac să pleci. Poate mai repede decât ţi-ai propus, poate mai târziu, dar oricum ar fi m-am decis să te pierd. Pentru că să lupt pentru tine ar fi o confruntare din start pierdută cu morile de vânt din sufletul tău pribeag. Aşa că, urcă-te în maşina aia a ta şi înfinge-ţi piciorul în acceleraţie să te ducă departe, pe tine şi amintirea asta prea reală a ta. Şi îţi promit, nu o să îţi cer niciodată să rămâi.

bent

Reclame