Letter for him

Uneori mi-e dor de tine. Dimineaţa, seara…mă obişnuisem cu noi şi acum se simte ca un gol că nu eşti aici. Continui să mă tot întreb ce s-a întâmplat de fapt, de ce totul s-a transformat dintr-o dată în gheaţă. Am fost tentată să dau vina pe mine şi poate că o parte din vină o am şi eu- instabilă emoţional, uneori depresivă, singuratică, aşa sunt de când mă ştiu şi nu-ţi puteam cere să mă accepţi. Ştiam că o să te plictiseşti de mine, că o să descoperi după o vreme că nu am nimic să ofer-ţi-am spus asta încă de la început, îţi aminteşti? Tot atunci ţi-am cerut şi să fii onest cu mine, să-mi spui când e prea mult. Mi-aş fi dorit s-o faci. Ultima oară când te-am îmbrăţişat, atunci seara, erai grăbit, eram grăbită şi-n plus, nu ştiam că nu va mai exista un „mâine” pentru noi. Dar te simţisem în ziua aia, în ciuda zâmbetului erai obosit, erai distant şi-am vrut, mi-am impus să cred că nu era nimic. Ar fi trebuit totuşi să ştiu că instinctele mele erau bune. Nu ştiu ce s-a întâmplat de fapt. Ştiu doar că tăcerea ta a fost…ca o lovitură încasată în stomac. Nu-i mare lucru, ştiu, nu eram împreună şi totuşi lunile astea în care tot am fost amândoi şi-n care-am învăţat să am încredere în tine, să-mi dau voie să mă destind şi să mă deschid îmi dăduseră de înţeles  că era ceva. Aveam planuri de viitor şi pentru prima oară îmi doream să mă implic în ceva, pentru prima oară îmi păsa şi de nevoile altcuiva în afară de mine. Voiam să te fac fericit şi credeam că eşti. Imi pare rău că nu a fost aşa. E prima şi ultima dată când îţi scriu, să ştii şi-o fac aici tocmai pentru că s-ar putea să nu citeşti asta niciodată. Nici măcar nu ştiu dacă vreau să afli că m-ai dat peste cap, tu şi felul ăla generos de-a fi al tău. Iţi doresc tot binele din lume, ştii, nu pot nici măcar să fiu supărată pe tine. Doar dezamăgită –şi asta de mine, că am renunţat temporar la rigiditate şi că mi-am dorit ceea ce  n-am avut niciodată-  o  relaţie care să mă facă completă. Inţeleg încă o dată că nu sunt făcută pentru nimic durabil şi accept asta. Sper să fii fericit şi te asigur că nu-ţi voi mai scrie niciodată, nici aici, nici pe Facebook, nici prin mesaje.  Iţi respect prea mult dorinţa de libertate ca să mai pun întrebările care, poate, mă sâcâie. La rândul meu voi fi bine, reînvăţ să fiu singură şi puternică aşa cum eram înainte de tine. Deci…adio. Imi doresc să-mi fi dat ocazia să-ţi fi spus măcar asta.

worse

Reclame