Hello from the other side

Uneori  te urăşti atât de tare, cu atâta intensitate încât ţi-e silă de tine. Vrei să te distrugi ireversibil, să nu mai rămână din tine nimic din ceea ce te face să fii tu. Ai constant un nod în piept şi înghiţi şi el e acolo, blocând respiraţia, blocând oxigenul, blocând viaţa. Totul se cangrenează, corpul, sufletul, sentimentele. Nu vrei decât să fii lăsat în pace să te jeleşti, să-ţi plângi toate momentele fericite, să regreţi că ai avut încredere în oameni, că te-ai deschis în faţa  lor şi ei te-au dezamăgit, ţi-au călcat în picioare elanul şi dorinţa unui nou început şi te-au adus din nou aici, pe marginea hăului. Şi vrei să uiţi, vrei să dispară amintirile, îţi doreşti  ca niciodată să nu-ţi fi dat şansa asta atât de uşor, încrezându-te în promisiunea unui viitor luminos pe care te gândeai că îl meriţi. Acum eşti o cârpă, fizic şi psihic şi ţi-a pierit până şi dorinţa de a mai lupta măcar pentru tine. Cobori steagul în bernă şi plângi fără lacrimi şi e o durere atât de seacă că nici calmantele nu o reduc la amorţeală. E furie şi venin şi conştiinţa faptului că din nou nu ai fost suficient de bună. Cum te împaci cu asta, întreb? Cum te uiţi dimineţile în oglindă şi nu dispreţuieşti  fiecare părticică din tine, cum te suporţi zilele şi mai ales nopţile fără să vrei să reduci haosul la tăcere?  Asta e la început. Schimbarea e de rahat  oricum ai lua-o. Te gândeşti  că e vina ta şi că-i distrugi pe ceilalţi prin simplul faot că exişti în viaţa lor. Te dai laoparte, dar îţi doreşti, oh cum îţi doreşti să te reţină cineva şi să-ţi arate că te înşeli, că nu eşti doar o cantitate neglijabilă! Dar nu se întâmplă. Şi tot tu cu tine trebuie să trăieşti, tot tu trebuie să te pui pe picioare, să opreşti tremurul genunchilor şi să reîncepi să mergi. Ura, resentimentele, întrebările, învinovăţirea  nu fac bine şi după ce-ai reuşit  să-ţi desprinzi sufletul din pâcla lor, parcă e ceva mai bine. Te-aşteaptă viitorul, unul în care nu vei mai face aceleaşi greşeli. Te-aşteaptă visele tale,  alea pentru care trăieşti încă de când erai copil.  Te-aşteaptă viaţa. Ce dacă eşti singur? Măcar să nu te pierzi pe tine.  Cantitatea neglijabilă sunt restul, nu tu. Şi naiba să te ia, vei fi bine. Că nu te las să dai cu piciorul la tot doar pentru că cineva ţi-a suflat peste căsuţa de chibrituri şi a dărâmat-o.

was

 

Anunțuri