Scrisoare către Moş Crăciun

Dragă Moşule,

Mă ştii de mică. M-ai văzut crescând, mi-ai primit cândva scrisorile pline de entuziasm. Iată, îţi scriu din nou. Vin  după un an în care mi-au ieşit toate cum am vrut. Ĩnfrângerile au fost puţine şi m-au făcut, cred, mai sigură pe mine. Dar m-a obosit goana asta în care timpul nu-i de partea mea. „Da’ ce vrei să faci aşa măreţ cu viaţa ta la 20 de ani?”, mi se tot spune. Ce-i drept, nu ştiu. Poate un challenge nou, ceva care să mă motiveze, ceva pentru care să dau totul. Oamenii mă tot mângâie ca pe-o pisicuţă pe cap şi se pare că nimeni nu simte cum să zburlesc şi mârâi pe dinăuntru. Sunt din fire o persoană potolită, ştii, cuminţică şi devreme acasă, sunt sigură că ai cunoştinţă tu de  clişeul ăsta, doar într-un fel tu l-ai impus. Totuşi, nu crezi că uneori să nu treci liniile dintre sensuri nu-ţi (mai) dă voie să creşti? Nu e că nu îmi place viaţa mea aşa cum e, doar că, uite, sunt „prea”: prea liniştită, prea fata răsfăţată a lu’ tata, prea deşteaptă ca să nu par arogantă…Vreau să schimb asta, Moşule, mă înnebuneşte să mă simt statică, încorsetată în etichetări. Vreau un job, ceva în media, care să mă ţină în priză tot timpul. Vreau să-mi iau carnetul şi să fiu şoferiţă. Vreau să am o relaţie în care să reuşeşc să mă implic şi pe care să n-o mai distrug doar pentru că am imaginaţie de om de litere. Vreau să scriu din nou, ca pe vremuri. Vreau să nu mă mai simt ca izolată pe o închisoare-insulă pustie, vreau să debordez de energie ca pe vremuri şi să fiu undeva acolo sus, ştii tu- steluţa din vârful bradului. Crezi că se poate? Să îmi aduci schimbarea? Nu ţi le cer aşa, de pe o zi pe alta, dar aş fi fericită să-ţi scriu la anul că le-am primit şi m-am bucurat de ele. Ĩţi rămân îndatorată, Moşule. Şi-ţi fac cinste cu nişte lapte cald şi fursecuri.

Cu drag,

Nicoleta

1

Reclame