Gânduri pe hârtie CLXLII- You, coward!

Laşitatea are gust de gumă mestecată la nesfârşit pe-un colţ de măsea- e elastic-lipicioasă de-o întinzi în opturi închipuite până înspre infinit de zile prezente, jilavă ca o buclă de păr prea des atârnând greu pe ceafă într-o zi de iulie torid şi incomod(antă) ca un guler victorian rigid ataşat stupid la o rochie de cocktail fără umeri. Și e stânjenitoare, o floare cu apă grosolană pe care-o poartă la rever cu monogramă de firmă şi cel care e lipsit de curajul de-a întreprinde ori asuma o acţiune, şi de cel care se confruntă cu lâncezirea curajului în pieptul interlocutorului, ştiindu-se sau doar (pre)simţindu-se înşelat în aşteptări. Căci laşitatea e deopotrivă grea atât ca povară de purtat în sinele personal, cât şi ca însuşire morală de acceptat când se manifestă integrată în comportamentul celorlalţi. Pasul ce se vrea, firesc, făcut în faţă, înspre viitorul întreprins c-un singur gest, e făcut, atipic, înapoi, cu şovăială de melc târându-se pe-o bordură de trotuar, cu riscul strivitor de-a cădea mereu sub roata străzii. Și e cum nu se poate mai frustrant, nu neapărat să fii laş, cât să trebuiască să convieţuieşti cu unul. Laşii (te) mint, voit sau prin omisiune. Laşii se ascund, ca o fecioară din vremuri îndepărtate îndărătul vălurilor de realitate prefabricat colorată şi niciodată nu te lasă să le vezi clar chipul cel cu firea-ntipărită-n ochi. Laşii stârnesc furturni răvăşitoare cu descântec, dar la primul scânteiat de fulger lovind copacul amploarea acţiunii lor îi sperie aproape de-ngrozeală, aşa că pur şi simplu se fac pierduţi în a lor grotă şi lasă lumea să se confrunte cu urmările faptelor lor. Laşii reuşesc, prin delăsarea firii lor dezlânate, să te facă să îi deteşti nu cu ură, ci cu dezgust pentru labilitate, sentiment născut prefabricat poate chiar din ceea ce Odată a fost chiar, poate, o mare, idealizată iubire. Laşii provoacă impresia de pregnantă amărăciune de după îngurgitarea unei fiole de agocalmin, te fac să-ţi pară rău că i-ai crezut că vor să se dezică de laşitatea firii lor când ei niciodată nu ţi-au promis asta, nici măcar la nivel nu de încercare propriu-zisă, dar măcar de intenţie. Ei îşi urmează drumul cu paşi constanţi, fideli lui până în clipa sfrâşitului şi să crezi că pentru tine s-ar abate de la calea cea demarcată clar încă de dinaintea-ţi e o copilărie, o iluzie de schimbare, de salvare în care ei niciodată nu se vor lăsa integraţi. Metaformoza, dualismul, dispariţia fără urme, mereu cu mănuşi încât îţi pare greu de crezut c-a putut fi lucid-premeditată, toate acestea sunt atributele personalităţii lor laşe, fals exotice. Nu îi investi cu încrederea ta dacă ştii/presimţi că-s escroci ai lui “devoir faire”, pentru că te vor înşela în cel mai deziluzionant mod cu puţinţă. Lasă-i deci să se piardă în cele patru zări ca şi colbul suflat de pe vârf de deget cu direcţia “Nicăieri” şi să trăiască mai departe cu satisfacţia acestei evadări personal-presupus-a lor. Măcar ştii că nu (te) va durea sufleteşte cu necesitatea administrării imediate de landanum când, într-o dimineaţă ordinară, vei descoperi imaginea personalităţii lor fărâmiţată mărunt în pumnu-ţi şi nu te vei întreba- retoric, evident- dacă nu cumva e vina ta c-a dispărut “en vain”. Pentru că nu va fi, iar singurul “delict” de care te vei putea face vinovat/ă este că ai acceptat, în viaţa ta, un laş cu simptome vădit cronice.

cowardice_by_z3photography-d4ogbp6Sursa imagine: http://z3photography.deviantart.com/art/Cowardice-282937146

Anunțuri