Gânduri pe hârtie CLXXXIX- Shot în vremea deşertului

Am scris despre tine, am respirat pentru tine, mi-am mânjit retina cu tulburele amintirii tale cumva prea vagi, prea de departe. Ştii tu, practic m-am îmbătat cu stropi de apă rece adunaţi într-un pahar zoios, dat peste cap la sete de deşert. Abia a fost rost de o înghiţitură mai mult în sec şi salivată şi totuşi, tăria-mpuţinată a lichidului mi-a răpus îmbibat raţiunea cea (prea)lucidă.Mi se închidea cu moleşeală carnea pleoapelor ca fălcile unei plante carnivore, înghiţind cu molfăială lentă conştiinţa irişilor ce se zbătea să rămână neaţipită. Eşecul însemna pierzanie de simţuri, slăbiciune de abis şi prin urmare, nu putea fi tolerat.Dar a fost eşec. I got totally lost, la cotitura- periculoasă- dintre două clipiri succesive. Bineînţeles că nu am vrut să îmi asum. Beţia, excesul aparţineau- dacă într-adevăr fuseseră realităţi- feminităţii posedate genetic, dar nu (şi) persoanei- omuluicomplet- care eram/ ţineam să fiu. Am acuzat deci femeia, că ea era (aproape) ‘ntotdeauna aia din cale-afară de influenţabil-emoţională şi-am apărat ansamblul de individ(ă) cu identitate de buletin.”Nu te-a pus nimeni să bei, scurs, din pahare, şopteşte plural corul nevăzut de critici-spectatori, atestându-mi tragedia cu certificat de milă-n gradul cel mai jos posibil, de nu-i nici măcar la graniţă cu compătimirea.” “Dar era deşert şi-mi era sete ca niciodată, ştiţi, trebuia să beau…” “Puteai s-aştepţi pân-ar fi venit, binevenit, ploaia.”“Aş fi murit de sete în cazul ăsta.”“ Poate că da, Cassandră dragă, dar cel puţin nu te-ai fi mulţumit cu (atât de) puţin cândai fi putut avea ceva mai mult- poate chiar totul.” “Un pahar plin ochi în loc de unul cvasi-gol, da, ar fi fost ce-idrept un târg mai reuşit, dar nu stai, în vremea arşiţei, la cugetări adânci prospectând viitorul… Iei ce ţi se dă şi încerci, cumva, să supravieţuieşti, întreg.” “Puteai totuşi s-aştepţi până când ar fi venit, binevenit, ploaia, căci, pe lângă prospeţimea apei însemnate cantitativ, ai fi putut de-asemenea bea dintr-un pahar curat, iară nu mânjit de zoaie. Dar tu-ai băut oricum, că vreai prea mult să îţi asiguri mai departe existenţa. Şi-acum, pe lângă dispreţul pentru feminitatea-ţi delăsătoare la greu, va trebui să te lupţi în existenţa-ţi şi cu spuzeala contractată de nişte buze propri ce-au sărutat cândva, presat, alte buze. De pahar contaminat.”

OLYMPUS DIGITAL CAMERASursa imagine: http://www.leavingfaith.com/wp-content/uploads/2012/06/dirty_water_glass.jpg

PS. No idea what is this. Ar putea fi un exerciţiu de stil, ar putea fi un fel de-a spune ceva fără ca de fapt să spui precis, cert e că mi-a plăcut cum sună şi l-am publicat 🙂

Reclame