Gânduri pe hârtie CLXXXVIII- Cicluri şi ciclicitate

Sunt cicluri şi cicluri pe care paşii firii le urmează neştiut de conştienţă, fără niciun fel de indicaţii sau indicatoare. Se merge mânat de sentimente, de ambiţii, de dorinţe ştiute sau inconştiente, se pleacă dintr-un punct fix abia conturat de vârful cretei, pe care nici nu îl bănuieşti ca fiind marcatorul startului şi se caută, inevitabil şi chiar dacă nu lucid, finalul, ne(mai)marcat de cretă şi totuşi cu putinţă de identificat de către cel ce s-a-ngajat pe drumul de orbită al unui astfel de ciclu. Se merge rotund, cu pas variabil, uneori ocolind pe unde nu-s podeţe, dar totuşi mereu spre centru, spre magmă, spre semnificaţie. Care poate să existe concret, ideologic sau să fie un miraj de genul Morganei, care să te facă să te îndrepţi spre aparenţa unui final care să te lase, în mod ironic-nuanţat, cu mâna întinsă gol şi cu ochii cumva pierduţi în lumină de soare. Căci sunt cicluri şi cicluri, unele cu mai multe inele concentrice, dense, ca –metaforic- foile de ceapă şi altele goale înăuntru, cu inele inconsistente de aer rarefiat precum cele ale lui Saturn. Poţi ajunge, urmându-le, Undeva sau îţi poţi osteni degeaba muşchii posteriori ai membrelor, suprasolicitându-i doar pentru că ai crezut, năzărit, că ai putea ajunge undeva unde s-ar merita să fii. E riscul, cred şi poate şi norocul (circum)scris în destin. Să mergi cu rost sau în rătăcire, asta se (mai) întâmplă. Important e că te mişti, te-urneşti cu- mai mult sau mai puţin efort- înspre linii de sosire. Şi-ar mai fi important ca, atunci când raţiunea-ţi înregistrează consecvent semnale de alarmă cum că ai merge spre nicăieri-cu-finalitate-de-nisipuri-mişcătoare, să pui o frână şi să faci stânga-mprejur, spre Altceva, nu să te-ncăpăţânezi c-orgoliu să te duci până la capăt doar din îndoială de om necredincios în adevăr până nu-l vede, direct, cu proprii ochi.

the_cycle_by_misselephante-d2ymphxSursa imagine: http://www.deviantart.com/art/The-Cycle-179098773

Reclame