Gânduri pe hârtie CLXIX – Onix şi aur

Diamante negre zac amorf pe fundul unui pahar cu şampanie caldă. Le învârte cu scobitoarea  de la o măslină a unui fost, antecedent cocktail şi  pare că sunt cuburi de gheaţă funingii. Când se lovesc în vârtej  de pereţii cupei  scot un „cling” ca un geamăt de femeie uşoară înăbuşit în perna unui motel  şi nu ştie dacă să creadă în autenticitatea lor strălucitoare sau să o conteste cu indignare de protestant. Una câte una, bulele ies avântat din şampanie ca nişte bulbuci dintr-un vulcan noroios şi se contopesc, muţeşte, cu dualitatea de carbon oxigenat a aerului. Nu se aprind incendiator scântei de aragaz,  dar se simt împrejur adieri calde, aproape de asfixiant. Părul de pe frunte îi e ud, rochia e la fel în spate. Strâns în jurul gâtului transpirat, colierul de carbonados  pulsează odată cu ridicările pieptului dezgolit de decolteu. E greu şi vrea să şi-l desfacă, dar încuietoarea s-a blocat iar, încărcată de rugină. Jugulara îi palpită. Agită  pentru ultima oară scobitoarea în pahar şi-o rupe-apoi în două, simetric. „Cling, cling”, fac diamantele izbite de pereţii de cristal. Ia paharul de picior cu dreapta şi-l duce,-ncet, la buze. Soarbe. Onix rece  şi aur cald. Închide lent ochii, şi-ncearcă să savureze gustul în timp ce trupul i se lasă, moale, înspre podeaua de care capul se loveşte tare cu un „cling” ca un geamăt de femeie uşoară înăbuşit în perna unui motel. Un diamant i se poziţionează triunghiular în gât, în timp ce şampania i se scurge caldă, plată printre buze, odată cu saliva. Moarte prin obstrucţionarea căilor respiratorii, aveau să decreteze a doua zi. Şi totodată, de lux.

imagesSursa imagine: www.gemonediamond.com

Reclame