Gânduri pe hârtie CLXIV – Sunt imperfectă şi e perfect.
Aproape un an şi jumătate, zi de zi, am purtat instinctual doliu după o iubire avortată din faşă. Se terminase în cel mai stânjenitor mod cu putinţă pentru mine, îmi ferfeniţisem în fâşii imperfecte şi suflet şi orgoliu feminin şi încredere de sine şi totuşi, cumva, nu mă puteam desprinde definitiv de cele întâmplate. Mereu ecouri reverberau în mine cu forţa unui val marin iernatic lovit de stâlpii consolidatori ai malului şi mă trezeam tânjind nostalgic după ce nu mai era. N-am ştiut atunci şi nici n-am să ştiu vreodată dacă asta s-a datorat faptului că eram într-adevăr îndragostită de respectivul sau aş fi vrut o altă şansă doar ca să i-o plătesc conform principiului biblic „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Ştiu doar că eram o fată (femeie?) care primise un şut de toată frumuseţea în ego prin cea mai degradantă tehnică posibilă- comparaţia cu „alta”- şi că asta îmi dereglase instabil toate coordonatele de funcţionare şi înţelegere raportată la lumea din jur. Nu eram o Ileană-Cosânzeană blondă cu ochi albaştri de s-o consemnezi blândă şi sfântă în icoane, eram un şoricel de bibliotecă problematizant şi imperfect cu multe vise şi nevoi de comprehensiune. Şi mi-a luat un an şi jumătate să înţeleg că nici nu e nevoie să fiu altfel, că sunt ce sunt prin suma experienţelor mele anterioare şi că renegându-le în încercarea de a mă preface în prinţesă, nu fac decât să retez, procustian, părţi esenţiale din mine, din intimitatea proprie-mi personalităţi. Imperfecţiunea e în fapt naturală, dar eu o adânceam schilodit din cauza opiniei strict subiective a unei singure persoane. Atunci a fost când m-am oprit. Am început după facultatea şi treptat-treptat, am renunţat la însemnele îndoliate. Mi-am redat mobilitatea zâmbetului odată cu fluturarea părul cel ţinut atâta timp încorsetat de elastic şi am înlocuit amortizoarele de zgomot din balerini cu tocurile. Nu, nu am devenit vreo vampă cu atitudine extremă, dar mi-am recăpătat cheful de viaţă, tinereţea-mi ridată inutil înainte de vreme, feminitatea pe care mi-o blocasem împietrit sub o mască rigidă. Şi mai presus decât orice, mi-am reactualizat statutul de „available” în ceea ce priveşte viaţa amoroasă. Am întâlnit pe cineva, lucrurile au mers de la sine, iar toate motivele acelea foarte raţionale pentru care nu am nevoie de o relaţie ca studentă la zi la două facultăţi s-au evaporat, măturate cu forţa unui val marin iernatic lovit de stâlpii consolidatori ai malului. Azi, totul e bine. Dacă nu ar fi stress-ul iminent al sesiunii care să planeze valuri-valuri asupra mea, aş putea zice chiar că e perfect. Cu toate astea, nu-i problemă, sunt fană declarată a imperfecţiunii.
Sursa imagine: http://thelonelyqueen.deviantart.com/art/Imperfect-282498454