Gânduri pe hârtie CXX – Outta time

Aş mai fi avut încă atâtea să îţi spun, dar mi se strecura iscoditor soarele în ochii neapăraţi de lentile şi nu-i puteam menţine deschişi la unghi suficient de larg ca să-i privesc de-a dreptul pe ai tăi. Aş mai fi avut încă atâtea să îţi spun, dar se formase  coadă gălăgioasă în spatele fiecăruia dintre noi şi ne băteau în ceafă zeci de cupluri de ochi numa’ gata să se subţieze insinuant a bănuieli şi-a bârfe nefondate, de care-am simţit nevoia să ne protejez pe amândoi. Aş mai fi avut încă atâtea să îţi spun, dar era în jur mult prea multă hărmălaie forfotită ca să poţi auzi distinct doar vocea mea care ţi-ar fi vorbit oricum doar ţie, aşa că doar te-am cuprins scurt în braţele dublate de voalul rece al bluzei de mătase timp de-o bătaie reculeasă de inimă în care ţi-am inhalat particulele masculine ale parfumului infiltrate adânc în ţesuturile jachetei şi ţi-am urat cu buzele-mi înălbite ale gândurilor încă necoapte de flama minţii „adio” pe o perioadă cu neputinţă de determinat de către-un calendar, fie el de pergament sau de iPhone. Şi cu toate cele câte aş mai fi avut să-ţi spun zăvorâte la fel de nebănuit ca şi până deunăzi în interimatul sufletului cel încă nedeterminat fiziologic de medici, am făcut pe urmă un pas în spate atentă să nu dau într-o groapă şi am zâmbit cu cel mai larg şi netremurat zâmbet ce se poate exercita la limita cu imperiul sărat şi schimonosit al lacrimilor. Pentru intactitatea demnităţii mele, liniştea ta sufletească şi potenţialii noştrii defăimători.

The_Hug_by_harukajuSursa imagine: http://www.deviantart.com/art/The-Hug-66060043

P.S. My personal way of saying goodbye.

Reclame