Ganduri pe hartie L- De-a Baba-Oarba cu toleranţa

În fiecare zi ţi se cere insistent să scoţi la iveală  noi şi noi rezerve,fără să se ţină deloc cont de faptul că e pe cale dispariţie,deci din ce în ce mai greu de găsit. Nu e ca o simplă  rezervă de stilou,s-o arunci după ce se termină şi s-o înlocuieşti cu o alta nouă,cumparată de la magazinul  multifuncţional din  capătul străzii.Nu,din păcate,cea de care dispunem noi e o rezervă unică,universală,iar  care odată terminată…Ei bine, va da traiului nostru  un caracter haotic,tartaric,distorsionând complet realitatea şi relaţiile cu cei din jur,redându-ne instinctelor  primitive  ca la începuturile timpului,când lumea era cufundată în noaptea sălbăticiei şi zorii civilizaţiei nu apăruseră încă.Pentru că toleranţa a fost mereu piatra de temelie a convieţuirii laolaltă a omenirii.Fără ea,noţiunea de pace ar  rămâne doar la stadiul de noţiune,viaţa noastră s-ar desfăşura pe fondul unor   permanente conflicte,neînţelegeri şi poate chiar războaie,având în vedere că de când cu problem din Coreea noţiunea de “ război” a devenit destul de actuală…Toleranţa este ceea ce ne face umani,dovedindu-se un ajutor consistent în  stăpânirea impulsurilor ale căror împunsături şi tentaţii le simţim în fiecare zi: de a îi  înlătura pe cei care nu sunt de acord cu noi după miile de scenariii care ni se perindă prin minte şi ne aduc uneori pe buze acel ciudat  zâmbet diabolic sau  pe cei care nu corespund propriului nostru sistem valoric.Şi totuşi  găsim undeva în noi nişte forţe ascunse,care ne ajută să zâmbim frumos chiar dacă cu dinţii încleştaţi, să ascultăm răbdători ce ni se spune şi să purtăm o conversaţie politicoasă,încadrată în limitele bunului simţ,chiar dacă,să zicem,urâm sau detestam de moarte persoana cu care stăm de vorbă.Să fii tolerant nu înseamnă să te adaptezi,să te schimbi pe tine însuţi,ci să-ti păstrezi propriile păreri ,acceptându-le în acelaşi timp şi pe ale celorlalţi.Nu înseamnă  că devii automat orb şi surd la tot ceea ce se întâmplă în jurul tău,nemaiobservând defectele altora,ci tocmai că le vezi,dar totuşi,cumva,reuşeşti să le accepţi. Însă,dând laoparte maştile extrem de groase ale ipocriziei,orgoliului personal  şi toate celelalte pe care le mai avem,oare cât de toleranţi  suntem cu adevărat din procentul-ridicat,desigur-pe care îl  pretindem

În ziua de azi,există două posibile variante.Unu,toleranţa nu mai există deloc şi prin urmare sărim la gâtul celuilalt ca turbaţii dacă nu ne place ceea ce zice sau face,tăindu-i cu una-două  avântul  şi dreptul la exprimare,ne grăbim să condamnăm tot ceea ce depăşeşte graniţele gândirii noastre,dând sentinţe irevocabile doar după o singură privire,totul în timp ce  susţinem sus şi tare ca nişte  redutabile fiinţe umane laminate egalitatea,libertatea,fraternitarea.Doi,toleranţa e atât de mare,încât se transformă în indiferenţă şi inevitabil în  prostie.Te supără,enervează sau jigneşte comportamentul  anumitor oameni cu care interacţionezi direct sau nu?Taci,înghiţi şi nu spui nimic,că doar trebuie să dai dovada de toleranţă,iar dacă intervii vei da dovadă de proastă creştere şi vei fi etichetat drept necivilizat.Dacă vecina de la 3 îşi aruncă gunoiul pe fereastră sau ascultă muzică la maxim până spre dimineaţă,vei fi de asemenea tolerant şi nu vei spune nimic,văzându-ţi de treburile tale şi înghiţind în sec cuvinte care nu se vor materializa niciodată. Din prea multă toleranţă, în scurt timp, vom  uita  până şi ce e normal şi ce nu,vom deveni incapabili să facem distincţia între bine şi rău. Pe principiul azi  abia reuşesc să nu-mi exprim verbal dezaprobarea, mâine mi-o înghit în sec, peste două zile o înghit fără vreun resentiment, iar într-o săptămână voi uita până şi faptul  că am avut ceva de zis. Adevarata toleranţă?Ca să adaptăm la  vorbele unui mare clasic al literaturii noastre ”este admirabilă,sublimă,însă lipseşte cu desăvârşire”,cel puţin în ceea ce priveşte ţărişoara noastră dragă,România.Sincer,nu prea cred că mai există în ziua de azi,poate doar în mediile ecleziastice izolate-mănăstiri,chilii etc,pentru că trebuie să fii un veritabil sfânt să poţi să dai dovadă de o completă indulgenţă,să acumulezi,să tot acumulezi  şi să nu se producă în tine acea furtună răvăşitoare care să te facă să-ţi pierzi controlul şi să răbufneşti ca un vulcan,revărsând afară tot amalgamul  de sentimente şi gânduri înăbuşite de-a lungul timpului.Eu una sunt o persoană căreia îi place să creadă că oamenii şi lucrurile se pot schimba în bine,de aceea şi  obişnuiesc să acord o a doua şansă,însă observ că de cele mai multe ori „şansele”nu înseamnă nimic pentru cei cărora le acorzi-se fac aceleaşi greşeli,se continuă exact la fel… Şi devine din ce în ce mai greu să te abţii,să taci şi să întorci şi celălalt obraz,să tot laşi de la tine sperând într-un „mai bine” care nu vrea să vină,să fii etichetat drept prostuţ şi naiv  şi presimt că undeva  în viitorul  nu prea îndepărtat  propriile mele limite vor ceda,lasând să iasă toată frustrarea pe care o adun şi o tot îndes în mine  în fiecare zi.Nu-mi place să-mi ies din fire şi o fac rar,dar dacă lumea şi ocaziile o cer,atunci poate că e cazul să mă adaptez lor şi să spun ce e de spus,cu riscul de a fi-ce?evitată de ceilalţi?repudiată?Cred că pot să îmi asum asta.

Concluzia?Aş spune că să încercăm să fim mai toleranţi,dar ah! asta e o frază atât de comună,pe care am auzit-o de atâtea şi atâtea ori şi care oricum  nu mai  înseamnă nimic pentru nimeni,pentru că altfel ar fi respectată şi pusă în practică.Mă gândesc că poate ar trebui să ne informăm mai întâi  despre ce înseamnă cu adevărat toleranţa asta şi dacă ne hotărâm s-o practicăm-s-o practicăm de-a binelea,nu doar cu numele şi mai ales să n-o lăsăm să ajungă la extreme,să se tranforme fie într-un radicalism acut,fie în nepăsare şi prostie.

_tolerance__by_peibee_an_jay-d5gt4dqSursa imagine: http://www.deviantart.com/art/Tolerance-330563438

Reclame