Ganduri pe hartie XXXVI-Cand e soare

M-am trezit de dimineata si cand m-am uitat pe fereastra am vazut ca era soare.Mult.Cam alburiu, dar totusi incandescent.Imens si  rotund ca o minge de golf,luminand fiesice coltisor de afara ori  de dinauntru.Mai ca ma  provoca  sa-mi iau  crosa si sa incerc sa-l trimit direct in gaura cea mare.Mai ca i-as fi raspuns,dac-as fi avut la indemna vreuna.

Cum insa nu aveam,doar am zambit  ca toanta si am intins bratele inspre el,Mithra sau Ra sau poate Apollo al meu .Bineinteles ca nu l-am putut prinde in maini,dar totusi am atins geamul in care se reflecta si a fost  ca si cand as fi pus la propriu mana pe el.M -am simtit calda,dezmierdata,rasfatata,binecuvantata.Era bine.Eram Alice care intrase pe nesimtite in Tara Minunilor.

Mama a venit sa-mi spuna ca micul dejun e gata si cand  m-am intors inspre  ea  am remarcat ca lumina intreaga camera.In surasul ei dragatos ardea cu radiatii  palpaitoare un mini-astru aidoma celui de pe cer.Am intins mana dupa ceasca de cafea si am luat o gura,clipind instantaneu din cauza suprizei.Lichidul negru avea gust concentrat de soare.In loc sa foloseasca aragazul,mama incalzise apa pentru cafea la focul ei interior.

Jumatate de ora mai tarziu am plecat de acasa spre liceu.Soarele m-a intampinat inca de cand am iesit din scara blocului si s-a tinut dupa mine mai ceva ca un catel cu mult chef de joaca.Imi venea sa-mi ingrop fata in blanita lui si sa-l scarpin usurel pe burtica.Desi lumina imi batea puternic in fata  si-mi lacrimau ochii miopi,am refuzat sa scot la inaintare ochelarii fumurii de protectie  din geanta.Nu mai purtasem de vara trecuta machiaj de soare si-mi era dor.

Spre deosebire de alte zile,autobuzul era destul de gol.M-am sprijinit de o bara portocalie si m-am pierdut in ritmurile muzicii din casti.In stilul lor lejer caracteristic,Fun imi  cantau despre „ Sight Of The Sun”.Incepusem deja sa fredonez incet versurile si sa dau din cap cand mi-am amintit unde sunt si m-am oprit.Din partea opusa a 5-ului,un tip ma privea incercand probabil sa-si dea seama daca sunt nebuna si daca in alte zile m-as fi uitat poate  urat la el,azi pur si simplu i-am zambit solar.Surprinzator,a zambit inapoi  la fel de solar si mi-am dat pe loc seama  ca dadusem peste un alt mebru al  Fratiei  Soarelui.Eram tot mai multi  tembeli indragostiti de soare de la zi la zi.Ce bine!

Cand am intrat in liceu,parterul mirosea puternic a patiserie si am strambat din nas.De ce nu mirosea a soare?A,pentru ca se incapatanau sa tina afurisitele de ferestre inchise,ca nu care cumva sa le escaladeze cineva si sa chiuleasca de la ore.Ce sa-i faci,aveam o conducere anti-solara radicala:mai bune placintele decat soarele.Si mai concrete.

Am strabatut coridoarele si m-am simtit ca si cand ma plimbam printr-un tunel de lumina.Stiti,ca printr-un tunel subacvatic,doar ca nu vedeai pesti misunand dincolo de sticla,ci fascicule dese de lumina care se incapatanau sa intre.Macar lumina sa penetreze geamurile inalte daca soarele  avea „interzis” la intrare.Probabil si-a uitat iar  cravata acasa.

In clasa,colegi putini,rasfirati  ici si colo ca o gramada de fan uscat in care-ai bagat furca.Mi-am aruncat la intamplare lucrurile pe o banca si mi-am salutat/imbratisat prietenii.Unii isi dadusera din plin  cu parfum de plictiseala,altii miroseau puternic a stress si lipsa acuta de timp.Doar o singura persoana raspandea un placut aer primavaratic si am iubit-o pentru asta.M-au intrebat curiosi de ce zambeam asa aiurea,de ce aveam obrajii asa rosii,in fine,de ce eram cum eram.Mi-a fost asa sa le raspund ca  pur si simplu „de la soare” si am ridicat din umeri,pretinzand ca nu stiu.Nu,nu  vroiam sa afle de la mine despre Fratia Soarelui.Trebuiau sa descopere ei singuri.

Urmatoarele cateva ore am facut  intens pregatire  pentru olimpiada de franceza de sambata.Desi imbracata toata in negru si rezervata ca de obicei,profa era si ea victima  a soarelui.Era ceva  mai cald la ea,desi nu prea intelegeam ce. Se transformase intr- o bucata de pamant incalzita indelung din care urmau sa rasara ghiocei.Ne-am tot mutat din clasa in clasa.La a opta ne-au primit cu entuziasm si au fost atat de simpatici toti ca-ti venea sa le dai bomboane.M-am simtit brusc  intinerita.La biblioteca am dat peste unele persoane cu care n-am relatii prea bunicele,insa pana si ele pareau puse pe armistitiu,ceva mai dezghetate decat de obicei.Am pus asta pe baza soarelui ce-si facuse loc printre draperiile grele  si juca  activ „x si 0 „ pe hainele lor.I-am trimis o bezea in gand,multumindu-i.L-am auzit imediat soptind „Cu placere”.

Am parasit liceul si dupa ce am strabatut orasul inundat de soare am revenit acasa.Nu-mi venea sa intru,sa ma despart de soarele ce se culcase trist pe labe in fata usii de la intrare in bloc,dar maldarul de foi cu teme de pe birou ma striga  mai ceva ca o sirena afona si nu-l puteam ignora.M-am schimbat,am rugat-o  pe mama sa-mi mai faca o cana de cafea si m-am apucat de scris.O pagina,doua,trei…

Imi place cand e soare afara.

sunny_days_by_xchristina27x-d388nyhSursa imagine: http://www.deviantart.com

Reclame