Ganduri pe hartie XXXIII-Frantura de trecut

„O treziră lacrimile lui,care-i cădeau de sus pe faţa rece,ca din cerul cu lumini scăzute.Parcă intra bunicul cu o lampa în mână,încetişor,în odaia în care adormise.Parcă venea cu un pahar cu îngheţată topită;şi tot pământul era o muscă tremurătoare pe buza paharului.O privea şi i se încrucişau ochii.

Dormea?Visa?

Murea.Da.Murea…

-Ivănucă,asta vroiam să fac şi eu…

Vorbea cu sânge în colţul gurii şi murea.

Pleoapele i se zbatură;un spasm de fugă tresăltă in trup.

Un horcăit.

Trupul căzu din viaţa.

Se scutura mereu,roş,roş,din capul şi din trupul Deliei,pe braţele lui Ivănucă şi pe iarba tânără,cel dintâi şi cel din urmă cireş al livezii din Zlataust.

Şi buzele lui Ivănucă murmurau,ca un cântec de leagan,vorbele cu sânge ale Deliei…”[Fata din Zlataust,Ionel Teodoreanu]

Am citit „Fata din Zlataust” a lui Ionel Teodoreanu acum mult,mult timp.Acum am recitit-o.Si acum,rasfoind paginile vechi, mi-am reamintit de ce mi-a placut atat de tare.De ce,la fiecare cateva pagini,cad lacrimi pe obraji.De ce blogul meu se numeste asa cum se numeste.Mi-am reamintit profunzimea lecturii,tragismul ei si  ca nimic nu e niciodata ceea ce pare.Iar daca imi doresc ceva,acum,e ca si altii sa citeasca cartea asta.Sau macar sa-i dea o sansa.

indexSursa imagine: www.rooana.wordpress.com

Reclame