Ganduri pe hartie XXIV-Useless

S-a intamplat de multe ori sa am constiinta propriei mele inutilitati,ceea ce cred ca e una din cele mai dezagreabile senzatii pe care le poate experiementa fiinta umana.Sa fiu undeva,cu alte persoane si sa ma simt atat de neinsemnata in comparatie cu ele,ca si cand as fi invizibila sau ceva asemanator.Pur si simplu stau langa ele si imi doresc sa ma pot evapora cu un puf! ca in desenele animante,pentru ca resimt mult prea intens senzatia  ca pur si simplu locul meu nu e acolo,ca ,in ciuda a ceea ce afiseaza ceilalti,nu ma vor cu adevarat  acolo.Uneori cred ca,daca mi s-ar crapa pamantul sub picioare intr-unul din aceste momente si-as disparea,absenta mea nici macar n-ar fi observata,pentru ca eu nu reprezint un element care sa faca diferenta.Pur si simplu sunt  ca o piesa de decor,pe care s-o folosesti atunci cand ai nevoie sa pui in scena un act artistic si pe care s-o abandonezi,dupa,la intamplare in culise-sa se depuna praful pe ea,sa se sparga,ca oricum nu-ti mai trebuie…Urasc asta si doare ca dracu’ de fiecare data cand o face cineva-involuntar,da,stiu,dar tocmai ca e atat de involuntar face sa se simta atat de aiurea!-dar la urma urmei  nu-i ceva nou,pentru ca asa a fost mereu.Ma simt inutila fata de toata lumea,inferioara lor si atat de diferita incat nu reusesc sa inteleg cum de rezista-prieteniile,relatiile,totul,cum de nu se sparge totul in bucatele si la exterior cand in interior nu mai e intreg nimic,fiind atat de macinat de sentimentul asta arzator al faptului ca nu sunt nimic-ca nu insemn nimic,pentru nimeni…!

3e4b082403cf3b0b48aa43ce2d6974fb-d5b1l8g.pngSursa imagine: http://www.deviantart.com/art/Useless-320880832

Reclame