Ganduri pe hartie XIX-Psychological suicide

Uneori,uneori am impresia ca daca ma gandesc la un anumit lucru,moment etc. pur si simplu voi exploda.E ca si cand mi-ar lua foc creierul,asa se simte.Brusc parca toti neuronii mei se trezesc la viata in acelasi timp si incep sa functioneze la capacitatea lor maxima  si e atat de…dureros.Fiecare gand pe care l-am avut la un moment dat e despicat in patru,analizat si reanalizat  de partea mea rationala pana cand simt ca ma dezintegrez in bucatele minuscule si ma imprastii  prin univers ca puful alb al unei papadii pe care o sufli la inceputul toamnei…Si e suicid psihologic voluntar,asta e.Gandesc prea mult,o stiu si totusi nu ma pot opri sa n-o fac iar si iar,in fiecare zi.E mult prea multa obiectivitate in mine,ce ma face sa disec totul,orice amintire,orice moment,orice senzatie cu un bisturiu ascutit si rece fara sa-mi tremure macar mana,desi eu,chiar eu sunt pacientul si ce tai e parte din mine…Am omorat atatia fluturi si-atatea lumini care pluteau colindandu-mi lumea incercand sa le explic misterul incat acum n-au mai ramas supravietuitori,doar praful lucrurilor pe care le-am sfaramat cu tentaculele mintii mele si pe care le vreau,poate,inapoi…Ah,daca as putea sa ma deconectez o zi de tot ce-nseamna realitate…Sa nu gandesc,dar nici sa dorm,ci doar sa stau-sa fiu,nimic mai mult…

dfgSursa imagine: http://www.deviantart.com/art/Psychological-Portrait-Of-One-Guy-386111236

Reclame