Fantezie de iunie

Si mi-as ingramadi cateva lucruri intr-o valijoara si-as fugi,incotro as vedea cu ochii,departe de toti si de toate,sa fiu doar eu cu mine si visele mele nebunesti,sa uit-de tine.M-as duce direct in gara si m-as arunca in primul tren gata sa plece,fara bilet,fara sa stiu unde merge.Telefonul mi-ar zbura prin geamul larg deschis,zdrobindu-se de peronul ramas deja in urma,in timp ce eu m-as aseza mai comfortabil pe bagaju-mi pentru ca nu ar exista locuri libere si cu castile de la MP3 infundate adanc in urechi ca muzica sa mascheze galagia si forfota din jur.Si s-ar face  apoi noapte,lumea ar tot cobori si urca ,iar trenul-un rapid albastru-ar continua sa mearga inainte,spre necunoscut.Poate c-as si atipi,pentru perioade scurte de timp,cu barbia cazuta in piept si poalele rochiei albe de in stranse in jurul meu ca o corola.M-as trezi in zori,amortita  din cauza pozitiei incomode si,dupa ce m-as chinui zadarnic cateva minute sa-mi aranjez parul zburlit cu degete neindemanatice,mi-as ridica bagajul si as cobori impleticindu-ma,pe un peron strain si gol,intr-o gara oarecare.Cateva clipe m-as opri in loc,simtindu-ma brusc singura si dezorientata,cautand in jur ceva familiar de care sa ma agat,tanjind sa am din nou telefonul distrus sa pot suna pe cineva-pe tine…Dar apoi libertatea,atat de noua pentru mine,mi-ar da aripi si curaj sa ma avant in necunoscutul larg  deschis in fata mea.As iesi din gara si as incepe sa merg pe strazi la intamplare,admirand arhitectura,locurile,oamenii…!Mi s-ar face-firesc-foame si m-as opri in fata unei  brutarii dinspre care ar pluti aburi dulci si vanilati,cumparandu-mi ceva cald si asezandu-ma pe o banca sub un tei cu floarea demult scuturata sa mananc.Un pui de pisica,vagabond dar domesticit ar veni sa mi se incolaceasca  la picioare,cautand putin din afectiunea mea,iar dinspre fereastra deschisa a unei case cu etaj ar pluti o melodie la pian,placuta si odihnitoare…O urma de zambet noastalgic mi-ar flutura pe chip,inainte sa ma ridic si sa pornesc mai departe,tarand dupa mine valijoara gri pe  aleea lunga,pavata cu piatra cubica.Ar fi copaci inalti la umbra carora sa te opresti si sa-ti tragi rasuflarea cand arsita te-ar dobori,cer albastru cu soare stralucitor,case vechi cu gradini insa cochete,dinspre care ar pluti mireasma patrunzatoare a trandafirilor de dulceata,oameni care sa nu te cunoasca si pe care sa nu-i cunosti,dar pe chipurile carora sa se citeasca bunavointa…O pace dulce m-ar cuprinde si poate ca,dupa mult timp,m-as simti in sfarsit linistita.As hoinari asa la intamplare pana la lasarea intunericului,oprindu-ma fie in parcul orasului sa contemplu apa care ar tasni din fantana arteziana in mii de forme,fie sa admir o rochie mult prea scumpa din vitrina unui magazin,fie porumbeii grasuni care-ar ciuguli gurmanzi din painea aruncata de niste copii veseli si galagiosi,fie sa depun un banut in cutia unui cersetor de la capat de strada…Cand noaptea ar cobori complet si  s-ar aprinde felinarele orasului in globurile lor de sticla,m-as aseza la o terasa si cu o ceasca de ceai jilav intre palme,la o masuta singuratica dintr-un colt,as ramane cu privirea pierduta pe cerul cu stele stralucitoare,golindu-mi complet mintea de ganduri despre acasa si cei de acolo.As porni in cele din urma spre un motel si dupa procesul obisnuit de hartogaraie si alte formalitati pe care le-as completa absenta,as fi cazata intr-o camera  de o simplitate aproape sterila.Doar un dus rapid cu apa rece inainte de a ma lasa sa cad pe pat,cu mainile impreuna sub cap.Mi-as simti trupul ingreunat de oboseala,dar numai atat,caci in interior as fi cat se poate de treaza.Telefonul fix de pe noptiera de la capatul patului ar fi mult prea aproape si-n mintea-mi cifre ar incepe sa danseze unele dupa altele,formand un numar mult prea bine cunoscut.As intinde o mana,sovaitoare,as ridica receptorul dar l-as pune aproape imediat la loc.”Nu,nu pot sa fac asta!” mi-as spune,ca si in multe alte seri ale existentei mel si as adormi asa,dezolata,cu intentia de a te suna ingropata adanc in mine…!

A doua zi m-as trezi si-as lua-o de la capat.Alt tren cu destinatie necunoscuta,alt oras strain,alte peripetii de Alice ratacind prin Wonderland,pana cand vara s-ar irosi complet si as fi nevoita sa ma intorc,chemata la datorie de realitate…Si astfel,as reveni,cu un alt tren decat cel cu care am plecat,dar tot in aceeasi gara ponosita de Constanta,la aceiasi parinti excesiv de protectori care mi-ar tine o ditamai predica despre inconstienta-mi,la aceiasi prieteni dragi care ma fac mereu sa rad dar pe care-i simt uneori atat de departe de mine,la aceleasi locuri mult prea bine cunoscute de care-am vrut de fug,la acelasi tu,nepasator si distant…Totul ar fi exact la fel ca inainte,doar eu singura as fi schimbata….Mai matura,mai indrazneata,mai sigura pe mine,mai lipsita de griji,gata sa ma concentrez doar pe lucrurile cu adevarat importante din viata mea.Asa vreau sa ma gaseasca toamna asta,indiferent daca drumetiile facute vor fi reale sau vor ramane doar la stadiul de peripetii imaginare intr-o zi ploioasa de iunie…!

travelling_alone_by_rafinerija-d3jnh3zSursa imagine: http://www.deviantart.com/art/Travelling-alone-214406495

Reclame