Prietenie falsa…

Intotdeuna am fost fata buna,cumintica si la locul ei care nu face decat ceea ce trebuie.Care prefera sa taca pentru a evita o situatie neplacuta.Care nu-si da niciodata sentimentele pe fata si de aceea toata lumea crede ca e multumita si fericita cu viata ei.Si de aceea,datorita acestei imagini,ceilalti au profitat adesea de mine.Intr-un fel sau altul,mai mereu am fost folosita,manipulata pentru a servi intereselor altora.Si cel mai rau e ca acesti “altii” sunt cei pe care-i consideram prietenii mei cei mai apropiati.Urasc cand se intampla asta,cand dau tot ceea ce am mai bun din mine,cand ofer totul-sprijin,ajutor,dragoste neconditionat-si nu primesc in schimb nici macar o a mia parte.Atunci cand ei au nevoie,fac pe dracu’ in patru si sunt acolo.Atunci cand insa cea care este intr-o situatie neplacuta sunt eu,lucrurile se schimba si ma lovesc de usi inchise si mi se intoarce fara delicatete spatele.Si nu pot sa nu ma simt ranita,pentru ca-mi dau seama ca totul e o mare,dar mare iluzie.Zambetele lor,imbratisarile lor,rasul lor-nimic din toate astea nu le simt sincere,nu le simt ca sunt cu adevarat pentru mine,ci mai mult de fatada,pentru a pastra aparenta de “suntem prieteni”.Dar nu e asa.Nu suntem si ma intreb daca intr-adevar am fost vreodata sau asta  e ceea ce mi-a placut mie sa cred.Pentru ca prietenii adevarati nu te fac sa te simti ca naiba.Nu se joaca cu vorbele –grele,care stiu sigur ca te dor-pentru ca apoi sa se intoarca spre tine cu un nevinovat”vai,dar sper ca nu te-ai suparat?!”Nu te dau laoparte din viata lor cand tu vrei sa fii acolo si nu prefera in locul tau niste straini-sau macar au bunul simt si nu o fac pe fata.Nu spun una si fac alta.Nu se preocupa numai de interesele lor si pe tine te lasa in plata Domnului,sa te descurci cum vei putea.Pentru ei,nu esti niciodata o amarata de a doua optiune.

La inceput,credeam ca e vorba de greseli inconstiente si prin urmare treceam cu vederea si iertam,ca totul sa fie bine.Acum insa,am ajuns la saturatie.Nu mai pot pretinde ca nu exista o problema,nu mai pot ierta asa,pe banda rulanta.Pur si simplu,m-am saturat.Indiferenta,prefacatoria,sagetile mascate ascunse in vorbele dulci-nu mai sunt dispusa sa le accept.Sunt buna,da,dar asta nu inseamna ca sunt si prostuta.Am si eu limitele mele,principiile mele peste care nu pot trece.Pentru nimeni.

Asa ca,spun pas.Gata.Chiar daca doare sa renunti la oamenii alaturi de care ai trait momente speciale din viata ta,pe care ai invatat sa-i iubesti,carora le-ai destainuit cele mai adanci secrete si pe umarul carora ai plans cand erai disperat si in cautare de alinare,eu o voi face.Trebuie sa o fac odata si odata,pentru ca mai dureros decat sa fiu pe cont propriu e uneori sa fiu langa ei si sa stiu ca,in ciuda apropierii fizice dintre noi,ei nu sunt de fapt acolo.Stau langa niste straini pentru care simt ca nu insemn nimic.Iar eu nu vreau altceva decat sa ma simt inteleasa,acceptata,apreciata.Vreau macar iluzia asta.Si pentru ca  nu primesc nimic din toate astea de la cei  de la care ar trebui,le voi cauta in alta parte.Deoarece nici o persoana straina nu poate fi in acest moment mai necunoscuta  pentru mine decat imi sunt proprii prieteni-asta daca mai pot sa-i numesc asa.

P.S.Ma acuzi ca nu sunt o prietena adevarata.Am incercat sa fiu,cat de mult am putut,cat de bine m-am priceput.Dar tu,tu ai fost vreodata pentru mine?Ti-a pasat vreodata cu adevarat de mine sau ai facut macar cel mai minim efort sa ma intelegi?Ai incercat  vreodata sa vezi dincolo de ego-ul tau,sa realizezi ca mai exist si eu si ca suntem doua in ecuatie?M-ai ascultat macar o data sau ai tinut cont de parerea mea?Iti spun eu-nu.Eu nu contez,niciodata.Facem numai ca tine,intotdeauna,pentru ca tu trebuie sa ai intotdeauna dreptate,altfel te superi si faci crize.Ei bine,sa stii ca nu e totul numai despre tine si problemele tale.Si eu am o viata,si eu am probleme si momente cand imi vine sa-mi smulg parul din cap de disperare si stii prea bine asta,dar tot nu fac ce faci tu.Nu te tratez asa cum ma tratezi tu pe mine.Iar eu de comportamentul asta dispretuitor si de intepaturile tale ironice,aparent  m-am saturat.Nu sper la o schimbare,pentru ca stiu ca nu te vei schimba niciodata-nu tu.Asa ca renunt,ies din jocul asta de-a prietenia.M-am saturat sa ma tot las ranita de tine.Imi pare rau de situatia asta,dar tu ai fost cea care a initiat totul.Eu doar termin.

Fake_Emotions_by_SondoSSursa imagine: http://www.deviantart.com/art/Fake-Emotions-115485371

Reclame